Sunt eu, cu mine pe alei.

Avatar of CristianJede CristianJe în Poezii Diverse 5 comentarii

Nu pot a fi un ciob de sticlă cât sticla mi-e întreagă,
Să mă fărâm de dragul tău și mut să te aprob,
Să oglindesc ce nu-i al meu, nu sunt ce mintea-ți leagă,
Sunt eu, o mândră floare, sunt eu și un potop.

Nu pot fi praful pe o frunză plimbată de un vânt,
Apoi scăldat în ploi de toamnă și nins de vremuri reci,
Nu sunt o literă scăpată dintr-un întreg cuvânt
Ce-așteaptă-n rând cuminte, urmând ca tu s-alegi.

Nu sunt o pană rătăcită din aripă de șoim
Să-mpodobesc un strai uitat în șifonier,
Nu sunt cutia curții dintr-un biet carton,
Să arunci în ea un sul de bonier..........

Nu sunt grimasa ghipului mișel ce starea o mimează,
Să mă ascund de tine, muțind ele păreri,
De ce să-ți spun că-i seară când este doar amiază,
De ce să-mi spun: Sunt bulevard ! Când eu sunt doar cărări.

Sunt tot ce aș putea a fi și să nu pot vreodată!
Sunt eu, un simplu om, cu mine pe alei.......



5 Comentarii

  • de valena

    Da, Cristian... după mine - e tare poezia! Admiraţie!


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    A fi sau a nu fi... Bătrână întrebare... Ai răspuns frumos, poetic și filozofic! Îmi place.


  • Avatar of CristianJede CristianJe

    Va multumesc pt trecere si apreciere!


  • Avatar of anothermede anotherme

    Şi o încercare, stingheră de altfel, de emancipare... ;)))
    Desigur, voi, bărbații, aveți şi voi drepturi!... :)


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!