Frunza uscată

Avatar of WaterSongde WaterSong în Poezii Diverse 2 comentarii

Foșnesc sub picioare frunze uscate
De tălpile mele fi'nd fărămițate.
În scrum auriu se prefac deodată,
Iar vântul ce geme îl spulberă-ndată.


De ploaie udate stau rupte, căzute,
Covoare de frunze pe-alei așternute,
Călcate-n picioare, de glod încărcate,
Cu haina tristeții stau înveșmântate.


O frunză sunt eu, bătută de vânt
Și ireversibil mă-ndrept spre pământ.
De tălpile unora voi fi călcat,
De ei fără milă voi fi fărămițat.


O frunză-n noroi și eu voi ajunge
Și ploaia de gheață mă va străpunge.
Ajunge-voi scrum în văzduh spulberat?
Sau de jos cineva mă va fi ridicat?



2 Comentarii

  • Avatar of WaterSongde WaterSong

    Următoarea zi, după ce poezia a luat viață, acea frunză uscată de jos a fost ridicată. Visul ei s-a împlinit mai repede decât imaginația a căpătat credință.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!