Mai toarce la sobă, blândă, pisica,
Bunica-mpletește pe vatr-un fular
Și numai la geam nu se vede nimica -
Cad fulgii ca zgura de după pojar.
Stau cu obrajii lipiți de fereastră -
E-o veche poveste acest episod.
Oftează bunelul privind curtea noastră,
Oftăm împreună, mi-e sania-n pod.
Și lemnul din sobă mai tare trosnește,
Ninsoarea de-afară să-ntreacă-ncercând.
Și ninge, și ninge, și nu se oprește,
Și totu-i zăpadă, din cer în pământ.
Spre seară bunica aduce la masă
Dulcețuri de prune, plăcinte cu măr,
A ceai de măceș și-a izvar mai miroase,
Și-s Florile dalbe, și-i Lerului ler...
Mai toarce la sobă, blândă, pisica
Și ninge de parcă ne-acoper-acuș...
Oftează bunelul, oftează bunica,
Dar mie mi-e gândul la săniuș.
Poveste de iarnă
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
7 Comentarii
Frumos... Și eu ași vrea la săniuș, ... ca înainte...
Eu aș mai vrea numai buneii.
Ai creat o atmosferă caldă, lângă bunei şi pisică şi cu feeria de afară. Da, e ca un basm.
Imi place mult! Eu as vrea...soba!
da la gura sobii e bine sa stai si sa citesti versuri vrumoase ... e frumos .
Imi place, e frumoasa...