PUSTNICUL

Avatar of miuostaciude miuostaciu în Poezii Diverse 13 comentarii

Am fost izgonit. Nu, nu cu forța. Au făcut-o în mod deliberat, delicat, diplomatic, elegant, fără efecte fastuoase. Nici tu laudă sau pompă, nici tu critică sau gălăgie, încât nu am sesizat.
Au aruncat(sau au ascuns?) un scaun. Și-au chemat pe ai lor pentru mai devreme și, când am venit la ora stabilită, nu am găsit loc liber.
Am plecat trântind ușa, încet, nu e a mea și nici a lor… Vor mai închide-o mulți. Ușa oricum va rămâne…
Alții, mulți dintre cei ca și mine, sunt tot ca și mine, fără locuri, pe undeva se luptă fiecare cu sine.
Acei, pe care i-am cunoscut ani de-a rândul, i-am ajutat, i-am susținut, i-am învățat - nu mă mai strigă, nu mă mai cheamă. Cred că nu mai au nevoie de mine… și-au găsit locuri… Cineva - în spatele scaunelor ocupate având în grijă să le miște când acei ce le ocupă se se așează la masă… Unii – pe lângă ceaune în care se fierbe mâncare, au grijă de foc, amestecă în ceaune, țin umbrelele când plouă… Sunt și de acei care au cedat tot și toate…
Eu sunt pustnic(în pustiu?). Caut o apă. Sufletu-mi arde de sete. Nu de dreptate. Dreptatea se face în altă parte. Și nici nu-mi este foame. Nu vreau răzbunare. Nu țin pică nimănui. Am constatat că dreptatea nu curge din izvoare, și nici din ulcioare. Pentru ca să o înțelegi trebuie să sapi fîntînă adâncă…
Îmi place, până la urmă, să fiu pustnic. Nu că m-am adaptat, nu, dar mi-am găsit alte priorități, am pășit la rând peste sau prin alte locuri. Nu de șezut la masă, dar destul de interesante… și folositoare...
Cineva mi-a făcut o aluzie la un oarecare scaun care nu este ocupat... Nu! La cel bun? Cu un scaun nu sapi o fîntînă...Mai bine mai caut, mai sap...Trebuie să dau de apă... rece, cristalină, dătătoare de viață..., de înțelepciune...
Azi nu mă mai știu izgonit!
Sunt pustnic, cum am dorit!



13 Comentarii

  • Avatar of Queen666xde Queen666x

    Pustnic sau nonconformist, optiunile pe care le ai atunci cind realitatea nu corespunde lumii interioare, a doua varianta avind riscurile ei..Important e sa nu te resemnezi.


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Mulțumesc, îmi asum riscurile...


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Mulțumesc, Liubastra! De aceea și s-a născut monologul acesta, fiindcă, în felul nostru, fiecare suntem singuri...


  • Avatar of anothermede anotherme

    "Era o fântână cu cumpăna grea
    Momind de departe drumeţii.

    Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
    Ca toţi însetaţii din viaţă,
    Trăgeau cu putere de cumpăna grea
    Dar apa sălcie şi caldă-i gonea
    Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
    Cu lacrămi de ciudă pe faţă

    Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
    ca toţi ce-o cunosc: apa vieţii!"

    Elena Farago - Era o fântână


  • Avatar of anothermede anotherme

    La masa rotundă a acestui portal ai un scaun de piatră, Cavalere!


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Cristina, mulțumesc! În mod special, pentru versurile Elenei Farago. Comentariile tale mă susțin și mă mențin pe linia de plutire, provocându-mă să mai scriu câte ceva. Pentru scaunul de piatră mulțumesc deosebit. Sper să mă țină:)


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Monica, salut și mulțumesc de vizită:)


  • Avatar of sandicde sandic

    Am fost izgonit nu cu forta ... mam izgonit eu singur pe mine , mam inchis in sine si am aruncat cheea ... nu e loc pe acest pamint pentru un om ca mine si nici nu fa fi ... totul in lumea asta e rece si intunecat , o lume in are nu a mai ramas loc pentru nimic bun ... asa-mi zice mie pusnicul din mine in fiecare dimineata . Mea placut ce ati scris aici totul e corect si adinc profund .


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Pustnicului din tine îi trebuie un șut în fund, Constantine, ca să nu-ți mai strice dispoziția în fiecare dimineață și să se întoarcă cu fața spre viață, care e frumoasă oricum:) Orișice clipă trăită cu drag de oameni, în vârtejul actului de creație - e o comoară!


  • Avatar of sandicde sandic

    DA bine ati zis un sut in vund ...


  • Avatar of sandicde sandic

    Eu am un drum pustiu in fata,
    si sunt putin grabit ,
    uite a venit si dinineata ,
    si soarele a esit .

    El incalzeste printre ramuri ,
    un suflet necajit ,
    ce sa pornit pe drum de0a seara,
    dar niaieri nu a venit .

    Da, sunt grabit dar oare unde ,
    incerc ca sa ajung ...
    poate-mi gasesc un loc pe lume,
    sa fie si-n mormint .

    Un loc ce va fi pentru mine,
    sa fie doar al meu ,
    caci nu mai am credinta-n oameni !
    si nici in dumnezeu .

    ( Pe drum Sandic Constantin )


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!