De alb

de anotherme 7 februarie 2014 în Poezii de Iarnă 18 comentarii

Cu-atâta alb și liniștea se-ncarcă,
miroase-a Nord ca într-un basm cărunt,
e-atâta așteptare-n noi, de parcă
un înger stă să cadă pe pământ.

E-atâta alb și-atâta castitate
că vin să ne adulmece jivini,
închide-mă-ntre munți ca-ntr-o cetate,
fă-mă altar, la mine să te-nchini.

De-atâta alb, am devenit de sticlă
și dacă vrei din cioburi să mă strângi,
cu trupul tău mă apără de pâclă,
fă-mă altar, din ochii mei să plângi.

Înnoadă strâns cărările spre lume
și încă înainte să mă-ntrebi,
către cetatea fără veac și nume
lasă doar harta urmelor de cerbi.

E-atâta alb în noi și peste toate
că devenim două statui dansând,
mai ard pe buze urme de păcate
și-un înger stă să cadă pe pământ.

18 Comentarii

de Queen666x 8 februarie 2014 - 02:59

minunate versuri
de -------- 8 februarie 2014 - 03:33

Îmi place poezia ta, antoherme, dar cel mai mult primele două strofe.
de bodleu1952 8 februarie 2014 - 03:40

Cu-atâta alb și liniștea se-ncarcă,
miroase-a Nord ca într-un basm cărunt,
e-atâta așteptare-n noi, de parcă
un înger stă să cadă pe pământ....
...Uite, îngerul acesta a adus pe aripa lui nişte reflecţii care au luat conturul unei poezii, poate puţin cam triste.
Mulţumesc pentru poezie, minunată inspiraţie!
de parfum_de_toamn 8 februarie 2014 - 06:37

Ce bogatii, ce vers fermecator ,
Tu,esti un fel de pasare minune
Ce risipeste din pane pentru noi,
…doar nestemate. Plecaciune!
Un vers calin scris cu pene moi.
Felicitari, pentu poemul incantator
de miuostaciu 8 februarie 2014 - 17:24

E-atâta alb...și-atâta castitate... e-atâta așteptare-n noi...
Atât de adevărat și atât de frumos ai spus!
de valena 9 februarie 2014 - 03:19

OOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!ADMIRAȚIE!DOAR ADMIRAȚIE! CUVINTELE-S DE PRISOS!
de Sa-Tok 9 februarie 2014 - 11:46

mai ard pe buze urme de păcate
și-un înger stă să cadă pe pământ.
de Jucu 9 februarie 2014 - 17:31

un poem de alb, frumos!
de blacks 10 februarie 2014 - 04:01

BUN,
As putea recomanda unora care posteaza pe acest site sa ia drept tinta de atins versurile Cristinei, frumusetea mesajului, zvacnirea poetica, prozodia fara cusur si mesajul. Dar nu o fac pentru ca, in primul rand, as supara-o pe Cristina fiind o persoana care nu doreste sa iasa in evidenta prin pleiada de aprecieri pe care pe drept le culege, ci prefera sa iasa in evidenta prin creatiile sale. In al doilea rand, ar sari pe mine toti cei care dau o noua (si stranie pentru mine) definitie cuvantului poezie. Ar veni peste mine cu definitii neoliterare, cu idei despre versul alb, versul liber, despre versul…never(s). Prin urmare, nu fac nicio recomandare. Ba , o sa fac una: imaginea cu ingerul care sta sa cada pe pamant, as schimba-o intr-una cu un inger care coboara spre pamant. Din punctual meu de vedere un inger nu poate sa cada. In alta ordine de idei, admir cu plecaciune acest falnic penel, mirifica cetate spre care duc toate drumurile si, nu in ultimul rand, ma inchin catre cel mai frumos altar!
de anotherme 10 februarie 2014 - 05:44

blacks, dar eu chiar nu mă supăr când mă iei la "ţintă" cu astfel de comentarii! :) Doar că-mi vine un pic să zâmbesc numai când mă gândesc că poate nu e chiar aşa, dar având în vedere că şi eu mă aprind de multe ori la ceea ce scriu alţii, nu pot decât să-ţi mulţumesc pentru aprecierea ta neobosită, ea face parte dintre cele câteva lucruri care mă motivează.
În ceea ce priveşte acel înger, tu ai văzut doar albul şi castitatea din protagoniştii mei, eu am văzut cu un ochi şi acel (să bat în lemn!) Înger Căzut, înainte de a i se întâmpla beleaua (cam acelaşi cu fata din "Cometa dragostei", poemul tău). Ce să-i faci, aşa sunt eu, mai păcătoasă, măcar cu gândul!...
Îţi mulţumesc din suflet pentru susţinere, ca şi colegilor de portal care s-au aplecat cu răbdare şi prietenie asupra versurilor mele!
de ovidiub 10 februarie 2014 - 16:02

De-atâta alb, ne-ai tras, pe toţi, pe dreapta;
De-atâta alb, ne leagă versuri vii...
Un înger ţi-a sădit pe buze şoapta
Să-i fii tu cea zidită-n poezii!

Cu mare drag!
de AlinX 1 martie 2014 - 06:53

Ca-ntotdeauna ma lasi fara cuvinte si ma simt umil...
de Tavi 7 iunie 2014 - 13:46

Nu dispera, chiar din înalturi de mai cade ,
Se reculege dupa greu păcat,
Că a-ncercat să steargă amintirea pe buze,
Pe care visul şi iubirea l-a lăsat.

Frumos, Cristina ! Delicatete!
de anushka_821 9 decembrie 2014 - 07:55

Extraordinara poezie !!! Comentariile sunt de prisos !!!
de prutean 6 ianuarie 2015 - 15:35

Luminata si luminoasa!
Putin diferita de tot ce am citit anterior si poate si de aceasta-minunata...
de atm58 5 decembrie 2015 - 03:03

Am ramas incintata, citind am nimerit in poveste... e ceia ce mii aproape sufletului meu!! Multumesc mult pentru poezie ! Felicitari!!!!!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!