Privind plăpânda floare, veşnic
Iubirea o păstrez în piept,
Îmi luminează ca un sfeşnic
Cuprinsul ei cel pur şi drept.
Orice inspecţie atentă
A existenţei de acum
Ar constata o moarte lentă,
Subtilă trecere în scrum.
Iar sub voalul acţiunii
Şi al discursului deştept
Ar intui deşertăciune,
Plutire ştearsă în deşert.
Ci uşurel răsare floarea,
Petala-i gingaşă de foc,
Voluptuos strălucitoare
Îţi umple clipa cu noroc.
Floarea..........
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
Am citit cu încântare! mi-a plăcut versul laconic, dar melodios! Felicitâri!
Prima si ultima sunt luminoase, dar mi-au placut mai mult a doua si a treia strofa: tare bine suna, cuvintele parca-s zidite in strofa!
Mulţumesc pentru aprecieri