Viaţa parcă-i strop de rouă

Avatar of Anaytatde Anaytat în Poezii Diverse 0 comentarii

Viaţa parcă-i strop de rouă
Revărsată peste a munţilor bătrîni cărări,
Este atît de înfrumuseţată şi chiar de plouă,
Oamenii sunt răsfăţaţi mereu cu încercări.
Cînd sufletul de om percepe viaţa
E totul în jur atît de luminos şi minunat,
Însă atunci cînd cineva i-a luat speranţa-
El se afundă în adevărul vieţii cu adevărat!
Cînd două celule s-au unit în cursul lor cel natural
Şi sufletul în chip de viaţă a început să fie,
Nimeni nu întreabă atunci acea fiinţă vie amoral,
Dacă ar vrea să-nceapă lupta ce înseamnă " Suflare vie".
Făptura creşte într-o fiinţă "mamă" căreia i s-a dat să o conceapă
Şi cînd porneşte în drumu-i cel hărăzit din ceruri
E multe ori nepregătit să treacă prin multe încercări şi toate să le vadă.

Omul e o fiinţă vie şi complexă!
E universul de unde vine binele şi răul îndesit
Omul e multitudinea de emoţii diverse, răvăşit
Ce e capabil să transformeîn rai pămîntul de neghină împînzit.
E ceea ce semnifică speranţă şi tristeţe
E luptătorul crîncen pentru a sa existenţă...
Omul-el vrea vrea singur să reuşească multe,
Dar spre regret; cu greu vrea să asculte!
Să înţeleagă, să se oprească din a sa prostie infantilă,
Nu vrea matur şi independent să fie de puterea cea senilă.
Dar luptă cu aceeaşi înfocare sufletească,
Să cîştige, să spună ce gîndeşte şi propria voinţă să o însufleţească.
Dar...trăieşte, încearcă, e naiv în multe însă vrea să fie în continuare în senilă aşteptare.
Ce aşteaptă omul? Aş pune o singură întrebare.
El vrea să se înmulţească, să rîdă, să iubească, sa se bucure de a vieţii povară să se mai slobozească!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!