Când îmi vorbești...

de valena în Poezii de Dor 5 comentarii

Vorbesc cu tine, îți ascult cuvântul
Și vreau să strig de-atâtea ori în glas
Să mă audă lumea, tot pământul
Să știe cât de drag tu mi-ai rămas!

Îmi spui cuvinte simple, dar pe buze
Ele prind aripi, zboară, parcă-s fluturi
Și lasă toată lumea să m-acuze
Că eu găsesc în ele alte conținuturi.

Și, chiar de-mi rupi cuvântu-n jumătăți
Ori îl oprești, nebănuind că-l doare,
Eu te ascult vrăjită : câte calități
Și ce virtuți ascunse el mai are!

Când te aștept, mă-ntreb cu ce să-ncep,
Să-ți fac din glas izvor de vorbă lină
Vreau să te-ascult și încă nu pricep
Când sunt aproape și când sunt străină…

Dar mi-i de ajuns o simplă întrebare:
Ce faci? ce-nseamnă ” mi-a fost dor ”-
Și-mi cade lumea-ntreagă la picioare
Iar pieptul e prea strâmt pentru fior.

Mi-e dor… cuvinte-atât de scumpe,
Ce nu se vor traduse-n nici o limbă.
N-ar osteni urechea mea s-asculte
Și nici odată sensul nu se schimbă…



5 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Mi-a placut!E fara imagini doar pentru imagini...


  • Avatar of Queen666xde Queen666x

    Si mie imi place, este uimitor de credibila. Cred ca majoritatea cunosc acest sentiment, cand cauti nuante si subtexte chiar si in cele mai banale cuvinte rostite de omul iubit, la fel si starea de incertitudine, suspans..bine redat


  • de valena

    Vă mulțumesc, prieteni! Pentru lecturare, pentru comentarii, pentru popas....


  • Avatar of ionzubcode ionzubco

    Reușit contrast între avânt și nostalgie!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!