Baba și peștele

Fuge-un pește prin ogradă
Dă din coadă ca nebunul
A avut noroc să vadă,
Cuptorașul și ceaunul.

Și nu vrea să fie supă,
Nici prăjit,nici pe grătar,
Iar o babă fuge ruptă
Dupa dînsul cu un par.

Sare peștele pe lemne,
Se ascunde în trifoi
Poate baba nu l-ar vede
Și s-a duce înapoi.

Și cu greu iși amintește
Viața lui cum a trecut,
Cînd era puiul de pește
Apelor de lîngă Prut.

Îi plăcea de Anghelina,
O peștioaică frumușică
Împărțea cu dinsa rîma
Din cîrligul lui Petrică.

Ascultau în doi concertul
Broaștelor de lîngă mal,
Și pluteau conduși de becul
Bărcilor duse de val.

Și cînd s-a batut cu racul,
Dupa ce s-a îmbătat
O deschis ușa cu capul
Cînd în casă o intrat.

Se ducea pe la meduze
Și privea sub fusta lor,
Stelele ca călăuze
Lumina drumul ușor.

Cînd o pariat cu crapul
Că s-anină de cîrlig,
N-o gîndit atunci cu capul
Și-acum uite ce-o pățit!

Iar bătrîna ,,Doamne – iartă!
Înca-șa n-am auzit
Clocotește apa fiartă
Însă peștele – a fugit!”

Știe de ,,ucigă-l Toaca’’
Știe și de ,,damavoi’’
Iar acuma uite! iaca !
Nui nici drac, nui nici strigoi,

E un prăpădit de pește
Ce l-a vrut în farfurie,
Însă el, Doamne ferește
A fugit ca o stafie!

Fuge baba prin ogradă
Ridicîndu-și fustele,
Înaintea ei aleargă
Speriate gîștele,

Și vecinii stau în poartă
Toți se uită speriați
,,Ce să fie Doamne – iartă?
Ce-are baba? Iaaaa! Uitați!

Adă fa niște aghiazmă
Să-i găsim bătrînei leac
De la sfînta ei mireazmă
Poate a scăpa de drac!

Numai baba știe bine,
Știe peștele și noi,
Aberații pe hîrtie
Am scris astăzi pentru voi,

Nu există-n asta lume
Peștișor care aleargă
Și nici babele nebune
Care-l cată prin ogradă,

Vrut-am doar ca să zîmbiți,
Ziua bună să v-o fac
Deci, rămîneți fericiți
Cu respect, eu v-am pupat:*