*verzuie (condamnare depresiv-absurdă cu dedicaţie abstractă)


Cruntă osîndă nebună de viaţă
rupe alune legate cu aţă
verzuie şi netedă, fină şi lină
plecată din oameni, venită felină

verzuie ca cerul înalt pîn' la stele
iubeşte oţelul şi fierul isteric
condamnă minuni în culori colorate
iar păru-i în vînt se zbate în spate

umbra-i verzuie-i bătută în cuie
în vîrful patului legat strîns de nori
însfuleţită cu glas de statuie
şi haine de vară cusute în flori

alunecă limpede prin raze de soare
cu aripi verzui netezind paşii goi
fantomă boţită, cu note amare
lumea o umple cu lacrimi din ploi

curată ca steaua, murdară de lume
cosmică floare cu iz de alune
se rupe pe sine în sine închisă
verzuie şi acră, osîndă învinsă.

[SAFIA – Paranoia Ghosts & Other Sounds]



1 Comentarii

    Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!