(patima)


Coboară cu limba la pămînt
şi linge seminţele proaspete.

Dezbracă-te şi fărîmă scaunul,
vîră-ţi aşchiile sub unghii,
picură-ţi sîngele pe sîni
şi muşcă-ţi buza.
Înfoaieţi părul cu degetele rănite,
şi vino la mine în patru labe,
ridică-te-n genunchi,
scuipă în palma mea
şi linge-o.
Mulţumeşte-mi că te ţin de păr
şi te las să mă murdăreşti cu sîngele tău fierbinte.

Aruncă-te asupra mea
urlînd din răsputeri,
cu luciu nebun pe retină
şi stropi din gură.
Alunecă umed pe mine,
lăsîndu-mă în tine.
Muşcă-mă de gît şi linge-mi urechea.
Rupe-mă de piele,
taie-mă cu dinţii,
apucă-mă de păr
şi închide ochii
cînd îţi voi zdrobi craniul.

Voi privi cum răceşte fostul tău corp,
murdar de sînge
şi faţa ta palidă cu lichid alb pe buzele de culoare moartă;
înghiţind părul şi unghile tale
te voi urma în aşteptare.

[Crystal Castles – Affection]



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!