O lume nouă s-a născut
din raze fermecate,
cu impecabil început
pîn unde nu se poate.
Luciu întins pe flori pe foi
şi miresme coapte,
rouă pe cer căzută-n ploi
şi cărări de lapte.
Căruntul cer scăpat în cosmos
ţine stele fără somn,
aerul se-ntinde n comă
pînă zorile adorm.
Sunetul răsare umed,
curge lin, necontenit
în veşnicia cea nebună
unde stejari au înflorit.
[ɇsc△pe – let's try]
De_scriere
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!