Diagnostic

Avatar of chicde chic în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Stau sub un maldăr de frunze uscate
Şi altele cad să-ntregească sfârşitul,
Decor ca acesta nu cred că se poate,
Să fie un altul mai trist,din păcate
Şi mitul
Că toamna ceasta este ca toate
-La fel de frumoase,la fel de bogate-
Ridică statui şi zideşte palate
Din ce-a câştigat cu cerşitul!

Rămân să trăiesc precum o felină
Când prada îi scapă şi-i frânge elanul
Şi-n cele din urmă la mine-n gădină
Să pot invita la ultima cină
Duşmanul
-De-o viaţă,ce este de vină-
Tristeţea ce-aduce în comă deplină
Un suflet tânjind după cald şi lumină
Ce moartea o are vecină!

E toamnă şi sufletu-mi moare puţin
O dată cu toată natura,mă doare
Şi totuşi doar toamna mă-nvaţă din plin
-Şi-i ridic pentru asta o cupă cu vin-
Îmi pare
Că toată durerea eu pot s-o alin
Când dragostea noastră,pentru care mă-nclin,
Amestec de laic botezat de divin
E singura care nu moare!!!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!