Povestea frunzei

Avatar of rodi22de rodi22 în Poezii de Toamnă 0 comentarii

O frunza ruginita se clatina in vint,
Tinindu-se cum poate, de pomul sau plapind,
Si ploaia o stropeste, e disperata ea :
-Cum sa ma tin eu oare de ramurica mea?
Eram si eu odata voinica si frumoasa -
O frunza verde, frageda, traiam viata voioasa,
Cu drag priveam spre cer, cum soarele rasare,
La luna fascinanta si stelele bizare...
Intoarsa-n amintiri, frunzita inlacramata -
Se tine din puteri, poate va fi salvata...?
Dar vintul nebunatic o bate nemilos -
Puternic o invirteste si cade frunza jos.
Batuta de necazuri, de ploaie si de vint
Sta frunza ruginita culcata la pamint.
Va trece toamna, iarna, si-n primavara iar -
Vor creste noi frunzite pe pomul de artar
Dar pomul n-o sa uite de frunzulita lui
Ramine-n veci alaturi, in sanul dorului....



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!