Toamna este mama mea adoptivă

Avatar of semanticde semantic în Poezii de Toamnă 0 comentarii

când dorm
frunzele sunt scutul
care-mi apără inima de colții zăpezii
trăiesc cu speranța visului
întoarcerii celor dragi
din călătoria lor incognito
mi-au îmbătrânit ochii lipiți de geamul odăii
căutâdu-i printre stele
Am rămas un mic bulgar de carne rupt din
toamna mea adoptivă
sânge din sângele dulce al iubirii
azi
am să-i fur din livadă o gutuie
o îndes într-un sac
și-l duc pe umeri prin toate anotimpurile



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!