Două frunze-n vârtejul tainic al toamnei,
Desprinse de ramul ce viaţă le-a dat.
Două frunze pictate-n culori de aramă
Doar verdele inimii, crud au păstrat.
O frunză - de viţă, alta- de-arţar
Se-aseamănă mult, de parcă-s de-un neam.
Cad întristate pe drum de hotar,
Că nu le-a fost dat să crească pe-un ram...
Două frunze
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
mă surprinde darul tău de a crea istorii din lucruri obişnuite