Pierdut în Neant

de Z1Z1 în Poezii despre Prieteni 0 comentarii

Durere? Suferință? Un sentiment devastator,
Apune și se-n-gîmfă un sfulet strigător.
Părea că e o joacă,un vis,un mit sau o legendă,
Era obscur să vezi oglinda ce-ți reflectă.

Un forfot,o faptă negîndită și unde s-a ajuns?
O noapte nedormită,un chin,o jale ne-a străpuns.
Priviri și lacrimi curgătoare,idei și gînduri lude,
Realizînd că ți-au rămăs doar cîteva secunde.

O tînără ființă,nici 20 n-a apucat să-i facă,
I s-a umplut izvorul,izvor cu apă seacă.
A fost un fiu,un frate,un tip îndrăgostit,
Purtînd și dînd la lume un zîmbet infinit.

Dar nu evit un lucru,precum sunt egoist,
Știind că ești alături,puteam fi optimist.
Greșit să zic ai fost,corect să zic că-mi ești,
Prieten,așa cum doar există în basme și povești.

Nu voi uita acele clipe ce au creat prietenia,
Un film,o glumă,o plimbare,un meci de fotbal,insomnia,
O melodie, o cîntare, tendința spre o faptă bună,
Pot să enumăr multe,dar o durere-n suflet se adună.

E trist să stau, să văd că lucrurile n-au rost,
Nu înțeleg, acuma ”sunt” și brusc deja ”au fost”.
Suntem niște ființe-n-vălmășeală,lipsite de putere,
Lipsiți de grație,lipsiți de sfulet, trăind doar prin durere.

Așa sunt eu,așa e omul,nu poate-a-nțelege,
Că nu doar spre placeri și bani într-una să alerge.
Nu fi grăbit,oprește-te privește-n jur,apreciază,
Ce-i fericirea adevărată și cum alții te tratează.

Nu ai habar ce te așteaptă, sub ușa cu numele de ”Mîine”,
Renunță la deșertăciuni,renunță la comorile străine.
Justifică-ți valoarea,nu fi rătăcitor și arogant,
Rătăcitor printr-un pustiu,rătăcitor printr-un neant.










0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!