Rânjet de toamnă

de adysanu în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Un vânt rece, urlător,
Bate amenințător,
Trăgând după el, în zbor,
Podoaba copacilor.

Troznește frunzișul stins
Ca și cum ar fi cuprins
De zbuciumul aprins
Din toamnă desprins.

Se pornesc din nori murdari
Niște stropi de ploaie rari.
Se-ntețesc, adeseori,
Și-i udă pe trecători.

Din evidente motive,
Pasărele guralive
Se ascund instinctive
Pe sub ale casei stive.

De sus, trăznetul hâd
Ne zâmbește fulgerând,
Pleoscăie cimentul ud
Și plânge copacul nud.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!