Suras in toamna

Avatar of pruteande prutean în Poezii de Toamnă 2 comentarii

Venise septembrie.
M-am impovarat cu ultimul tunet
si m-am lasat intr-un genunchi;
Mi-am aruncat ochii spre cer
si am vazut soarele,
plecand cu cucorii in unghi…
Intr-un cucor mi-am recunoscut linistea
si am incercat s-o strig,
dar mi-a iesit doar un scancet de prunc…
Am auzit fosnetul frunzelor,
peste mine -n octombrie cazand-
erau soliile serilor de vara…
Am intins palmele si am incercat sa le prind,
dar vantul mi le fura si,suerand,
de mine radea.
Mi-am adunat visele cu soare si cucori
si am adormit ca sa le revad.
M-au trezit stropi reci-
erau tristetile mele…
Iar ploaia doar pana la vise cadea
si… ingheta.
Si eu nu stiam ce-mi era mai mult:
mai trist sau mai frig in noiembrie…
M-am imbracat in primii fulgi
sa ma incalzesc
si am prins cativa in palma;
Erau bobocei de ghiocei
si aveau puterea unui suras…
Da,o floricica imi suradea!
Am recunoscut-o, era linistea mea.
Venise din prima zi care va incepe sa creasca…



2 Comentarii

  • Avatar of sandicde sandic

    Ma bucur ca pina la urma liniste a venit... FOARTE FRUMOS


  • Avatar of pruteande prutean

    Multumesc, Constantin!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!