Sonetul Iernii

de valena în Poezii de Iarnă 2 comentarii



Mireasă așteptată în zi de nuntă-i, Iarna-
O zînă mlădioasă în haină scumpă, albă,
Pe cap cu diademă și la gît cu salbă
Din care fulgii cad și lin încep să cearnă.

Iar mirele-i Eol - mereu voinic și tănăr.
În iureș el o poartă, cuprinsă de mijloc
Și se nuntesc cu câmpul și rîul launloc,
Iar ea își pleacă fruntea smerită pe- al lui umăr.

Și joacă nunta-n zbor cu vântul în pereche,
Și munții li-s curteni , ca-ntr-o poveste veche,
Iar dansul nupțial le ține-un anotimp.

Și din această nuntă, cu fulgii de zăpadă
De muma nopții – Luna, din cer, lăsați să cadă
A îngerilor aripi, pe umeri ne ating...



2 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    un dans feeric, mi-a plăcut


  • Avatar of pruteande prutean

    Frumos dans


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!