Declaraţie de ...comportament

Sunt îngrozit gândind că poate,
Cotrobăindu-mi unii viaţa,
M-ar judeca şi m-ar socoate
Citindu-mi repede "prefaţa".

Şi de n-ar fi niciun loial,
Cu-adevărat să mă cunoască,
Mulţi judecându-mă banal,
Cum este firea omenească,

Să mă trimită la eşecuri
Că am făcut destul păcate,
Că vineri n-am postit,nici miercuri...
Pe toate le-am făcut jumate!

-E-adevărat,dar eu socot,-
Păcatul vostru să nu fie
Luaţi-mi viaţa mea cu tot,
Cu bune,rele-n custodie!

Încă de mic am scos la hat,
-Înnebunind cu-a mele toane-
Răcneam mereu ca apucat,
Vecinii toţi făceau frisoane!

Când,mai măruţ,la primii paşi
Spărgeam tot ce-mi ieşea în cale,
Pocneam pe ceilalţi copilaşi;
Unde eram...era doar jale!...

Din clasa-ntâi până-n a patra
În toate băncile am stat,
Mutam,ca şi ţiganul şatra,
Ghiozdanul,(geanta diplomat)...

Apoi,m-au izgonit în spate
Să deranjez cât mai puţin,
Eram eu bunişor la toate
Dar nu aveam obrazul fin...

Şi-acuma în urechi îmi sună
O vorbă cunoscută bine,
Eram eu brânza ceea bună
Păstrată în burduf de câine!

Aşa mi-a fost să mă confrunt
Cu-aceeaşi mare provocare;
Sunt eu isteţ dar tot nu sunt
De pus la rană când te doare!

Şi au dreptate acei care,
-Că n-am fost un model,vă jur!-
N-aveam nici nouă la purtare,
Şi nu era doar un cusur!

Nici n-am avut deloc habar
De ce am fost persecutat
Făcându-mi stagiul militar,
La cinci însemne,ca soldat...

Când,familist,-eram tătic-
Pe meserie stăteam bine,
Niciunul nu-şi dorea nimic,
Din şefi,când mă avea pe mine!

N-am fost om rău şi nici nu sunt,
Dar n-am plecat atât de tare
Capul,s-ajung pân la pământ...
Mereu rămas-am în picioare.

Şi asta mi se trage clar
Văd,tot din clasele primare
Când toţi stăteau în banci,măcar,
Doar subsemnatul în picioare.

Cât voi trăi eu voi alege
Acelaşi mândru,înţelept
-Din totdeauna,se-nţelege-
Mereu să pot rămâne drept!

Vă jur,de vreţi să nu gafaţi,
Să îmi vedeţi întreaga viaţă,
Dator v-aş fi s-adăugaţi
Întreg romanul...la prefaţă!

Corneliu Chiorescu