Discurs la lecția de română pe tema : „Clasicismul”


Mult onorați colegi, Distins auditor ,
Mă aflu-n fața voastră , și mă simt dator
Să vă răspund îndată la-o simplă întrebare-
Ce-i clasicismul , și de ce-i atât de mare …
Să nu vă supărați de aberez puțin,
Că cum e sărbătoare fără un strop de vin -
Așa e și discursul, fără-un (nebun) artist
Devine simplu, monoton și trist.

Să nu pierd mult timp pe partea-introductivă
Vă dau o lămurire, cât se poate de-obiectivă
Clasicismul a apărut cu patru secole în urmă
În Franța , țara unde arta nicicând nu se curmă
Acest curent literar artistic , nu e ca orișicare
Că legea și ordinea – crează-a-lui valoare
Și totu-i verosimil ,și totu-i rațional
Trei unități drept lege , formează-a-lui chenar.
Iar buna cuviință îi dă un aer de noblețe,
Ce–oferă și-o morală , și multe povețe.

Ce să mai zic de puritate, că faptu-i evident
Că genul pur, și, simplu e grațios și, rezistent.
Astea și multe alte sunt scrise de-un franțuz
Boileau îl cheamă, citiți că nu-i nimic confuz.
Mai este unul renumit, la Fontaine îi spune
Ale cui lucrări-s vestite-n toată lumea
Un greier ș-o furnică, o vulpe și o barză
Ce și-au găsit rapid mulți cititori de vază.

Dar nu numai francezii pot scrie așa frumos
Că- Alecsandri al nostru , de-i mai puțin faimos
Nu pierde nici o cursă, și-și are titlu-n lume
Pentru-ale lui pasteluri, și fabule, și glume.

Sunt încă mulți, ce credeți românii-s doar talente
Că știu ei cum să descrie, acele mii momente
Și-apoi să stea o țară cu ochii spre ei : țel !
Că într-un vers le-încape și-un bou, și un vițel.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!