Prieten drag, unde-ai dispărut ?


Prieten drag, unde-ai dispărut ?

Prieten drag, mulţi ani s-au scurs
de cănd te caut mereu şi oricât mă străduiesc,
tot nu te găsesc. Nu ştiu ce s-a întâmplat,
că de atât amar de vreme, de când nu ne-am
văzut, de tine nimic nu am aflat.

Ştiu că aveai familie: soţie şi copii,
dar nici pe ei, deşi i-am căutat, timp
îndelungat, asemeni nimic nu am aflat.
Nici prin prieteni şi cunoscuţi,
oricât am încercat să aflu ceva,
nu am reuşit.

Mă tem că tu, te-ai supărat pe viaţă
şi ai dispărut, dar de ce eu nu am ştiut ?
Oare nu a fost nimeni din cei cu sufletul
curat, ca în acest caz să fi fost şi eu anunţat ?

Prieten scump şi drag, dispariţia ta
din viaţa asta pământească, pe mine
mult m-a întristat, dar..... poate totuşi
nu este adevărat.

Dacă eşti în viaţă şi afli că te caut,
dă-mi te rog o veste, cugetul
şi sufletul mi-l linişteşte.

Sper să nu fie adevărat că viaţa
tu ai părăsit şi te-ai dus la ceruri
între stele, să te plimbi în veşnicie
printre ele.

Adio prieten drag, dacă de pe pământ
ai dispărut şi în veşnicie ai plecat,
acolo poate te voi întâlni, când
şi eu te voi urma.
08 martie 2015



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!