Lacrimile mi-s-au uscat


Lacrimile mi-s-au uscat

După ce te-am plâns neîncetat,
timp îndelungat, lacrimile
au secat. S-a oprit al lor izvor
de-atâta dor după chipul tău
nobil şi frumos, cu sufletul
curat şi prea duios.

Tu viaţa ai părăsit şi la ceruri
ai plecat, fără să spui un cuvânt
că pe viaţă erai supărat.

Acum lacrimile mi s-au uscat
şi ochii mi-au rămas nespălaţi
dar am rămas pshic afectat.

Timpul, poate va vindeca
toată suferinţa mea,
dar amintirea ta va dăinui
în inimă şi-n sufletul meu,
în toată viaţa mea.
12-03-2015



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!