(fara vers)
Si daca e ceva,ce mereu asteapta oamenii,e sa li se intoarca binele.
Construiti pe morala dreptatii,si stalpii isi intind unul altuia mainile dupa impartasanie.
Si nu mai conteaza atunci care era morala.
Induiosati de posibilitatea iertarii, impart ei acum lumina tacerii senine.
Asa afli,ca multumirea bucuriei din suflet nu se striga.
Orgoliul sta dupa usa bisericii si se cearta cu averea-nu indraznesc sa intre.
Intre timp,cei dinnauntru uita ca asteptau sa li se intoarca binele.
Ei il daruie. Fiecare pe al lui,cum il simte.
Si se creste unul comun,mai drag tuturor...
Reflectii pascale
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
nu e vers, dar e împărtăşirea unei experienţe bogate şi profunde
Parca ar fi o rugaciune... parca un sfat. un lucru e cert totul e aranjat si la locul lui.
Multumesc pentru rezonante...Va doresc bucurii impartasite cu cei dragi....