Toamna îmbie cu-n surâs
Şi nonşalant mă las,
Un ciob naiv de luciu prins
În aurul ei fals.
Însă tiptil se leagă nori
De ameţite ploi
Şi nestatornicul fior
E dus cu un şuvoi.
Clipele nude se ascund
În delirante seri,
Stârneşte aerul cărunt
Extatice căderi.
Aşa-ntr-o lună învăţai
Plecarea pe de rost,
Din frunze reci îmi adunai
Un şubred adăpost.
Ciobul
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Resimt aceasta tristete blanda din toamna.Ai mai trecut-o odata prin iarna. Vad stilul ce imi pare ca te caracterizeaza.Si eu il primesc aproape si imi place...
Mulţumesc