ȘTII...


Când te-am perdut atuncea tu știi câtă durere
Căzuta pe-sta-i suflet lipsit de mângâiere?
Dar știi cat mârșav chin și câtă suferită
Înghit acuma-n trupu-mi lipsit de biruință!?
De-ai ști tu când duse-te-ai cât spurcatul de dor
Mi-amenință, frământă speranța-mi de amor.
De-ai ști și cît necaz si câtă rea pudoare
S-ascunde-n aste-i inimi-mbulzită de oroare.
Te pun la suferință-mi și la singurătate
Că nepăsarea ta prin marmură răzbate
Că pasul tău femeie, mă duce în deșert
Și poate și de-acolo eu tot o sa te iert.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!