SINGUR


Greoaie simțire de dor și-s flămând
Aș duce în spate orice și-aș mînca și pămînt.
Singur mă prind cârceii și noapte și zi
Și uit cum e viața de om și uit a trăi.

Bătută în cuie mi-ești soartă de veci
Că-ajungi să te-nchini și-oricui să te pleci.
Că vântul mai rupe din tine și lasă să pici.
Singur cazi în viață și singur te ridici.

Mai aspră și crăpată în lume palmă nui
Decât acelui care, doar "singur" pot să-i spui.
Decât acelui cărui, dispare zîmbetu
Și cel mai bun prieten, al tău ești chiar doar tu.

Stârpită, mlăștinoasă, ești tu singurătate
Că-ngropi în tine inimi și visuri spulberate.
Că nu ții cont când juri și spui că o să pleci,
Venind îmi sperii nervii și lacrimile seci.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!