Ultimul dans al Pămîntului

de Sa-Tok în Poezii Diverse 3 comentarii

"Dansul este cea mai frumoasă artă, pentru că el nu este traducerea sau abstractizarea vieţii, el este viaţa însăşi." Havelock Ellis

Ana dansa. Mişcările haotice, orfane de ritm, nu exprimau nimic. Dansul său era lipsit de emoţie, la fel ca Ana. Tristeţe, veselie, furie, gelozie, iubire, extaz... nimic. Dansa doar corpul, nu şi Ana. Ochii, împăienjeniţi de pârâiaşe roşii, priveau în gol. Rătăceau pe undeva, probabil unde era şi Ana.
Mama Anei, Maria, o privea de după geam, înlăcrimată. "...Şaizeci de ore, şaizeci de ore de dans, doamne ce nebunie, şaizeci de ore..." Ştergându-şi cu mâinile lacrimile, porni spre laborator, întrebându-se: "Oare cât timp mai am? Trei, cinci, şase ore? Doamne, ce să fac? Nici măcar nu cunosc cauza. Ce poate fi? Epidemie? Schizofrenie? Analizele arată că e perfect sănătoasă. Analizele spun că toţi sunt sănătoşi. Toţi cei care dansează acum pe străzi, în case, închisori, în spitale, oriunde. Doamne, nu poate fi real, ce mă fac?" Intrând în laborator, aruncă o privire spre unul din cele zece monitoare. De trei zile păstra una şi aceeaşi imagine, unu şi acelaşi articol al revistei "Descoperă.ro" -"în 1374 zeci de sate, de pe cursul Rinului au fost lovite de o "ciumă" de dansat numita Coreomanie. Sute de oameni ieşeau în stradă sărind, smunciduse şi mişcînduse pe ritmul unei muzici auzite doar de ei...nu se opreau zile la rînd, dansînd neminşcaţi şi nedormiţi...în 1518 cînd o femeie din Strassbourg "a prins" ritmul din nou...în finele lunii mulţimea numara 400 de oameni...zeci de persoane şi-au pierdut vieaţa din cauza acestei manii..." Cunoştea articolul pe de rost şi totuşi îl mai recitea pe sărite din când în când, sperând că poate în el va găsi răspunsul. Ultimul caz data din 1840, în Madagascar, cine ar fi crezut că peste două secole "ciuma" va reveni din nou? De data aceasta, atingând nu doar o stradă, un sat, un oraş, ci o întreagă planetă. În sute de laboratoare, mii de savanţi căutau răspunsul: ce poate fi acest dans veninos, de unde apare şi care ar fi antidotul? Episod psihotic? Boală psihogenă? Sau posedare? "Posedare"? Maria zâmbi. Atunci când ştiinţa nu-ţi dă răspunsuri, ce poţi face, în afară de a te întoarce la religie? "Pe timpuri dansul era un ritual, iar astăzi? Astăzi ce ar fi? Un ritual de rămas bun înaintea unei Apocalipse? Câte scenarii apocaliptice şi-a închipuit omenirea: război nuclear, încălzire globală, asteroizi, suprapopulaţie, acscesiunea roboţilor, găuri negre, extratereştri, însă dansul, dansul, cine ar fi crezut? Maria începu să râdă isteric. Acum, când cancerul, ebola şi multe alte coşmaruri au devenit doar un vis rău, Dansul, Dansul. Maria căzu jos şi lovi cu pumnii în podea, strigând:
- Dansul! Dansul!... Ana... Doamne, ce fel de medic epidemiolog mai sunt şi eu, dacă nu-mi pot salva fiica? Lacrimile îi inundară faţa. Ana... Ana... în acea clipă, ajunse la punctul critic. Punctul care desparte realitatea de nebunie, adevărul de minciună, albul de negru, viaţa de moarte. Brusc, ochii i se luminară, pe față îi apăru un zâmbet, un zâmbet senin, plin de speranţă. "Doamne, ce simplu e totul, cât de orbi am fost! Uşor de parcă zbura, Maria se ridică şi alergă la Ana. Niciodată în viaţă nu se simţise atât de încrezătoare în propriile-i puteri. Simţea că ar putea face orice, ar putea întoarce pământul, ar putea învinge moartea. Intră în camera Anei şi încremeni. Ana zăcea întinsă pe podea. Calm, Maria se aplecă şi îi luă pulsul, lipsea.
- Nu! strigă, nu! Începu să plângă, nu mai avea puteri. De fapt, nimic nu mai conta. Cu o privire oarbă căută spre geam. În stradă, mii de oameni dansau. Maria zâmbi, ridică o mână, apoi alta, şi începu să danseze.




3 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    o proză ciudată despre un fenomen bizar, ce bine că te-ai lepădat (temporar?) de rime


  • de Sa-Tok

    Ms. Temporar?


  • Avatar of --------de --------

    interesant


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!