Dorul cel mai greu!

Avatar of Larysade Larysa în Poezii despre Tată 0 comentarii

Mi-e dor de tine tată-al meu
Ce în văzduh ţi-ai dus chemarea...
N-ai vrut cu mine să mai stai
Să îmi asculţi chinul şi jalea...

Doar singur tu mă-nţelegeai
Şi cu o singură privire
Sufletul meu îl alinai
Şi mi-l umpleai de bucurie

De când te-ai dus acolo sus
Sunt parcă rătăcită-n lume
Şi-al meu soare parcă-a apus
Căci fericirea nu mai vine

Un tată bun,un stâlp măreţ
Al casei noastre prea umile
M-ai învăţat să nu mă plec...
Să-mi duc viaţa la împlinire!

Încerc să te ascult acum
Şi să-ţi urmez din "urmă" sfatul
Căci ştiu că tu mă protejezi
Şi-mi veghezi viaţa din înaltul...

Poate îţi e mai bine-aşa...
Să mă aştepţi că vin la tine
Şi eu,când Dumnezeu o vrea
Să mă scape de astă lume!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!