Autentificare



Un neam, o limbă

Autor: Milescu, (03/04/2009 - 19:51)

Suspină a jale codrii singuratici.
S-au resemnat de atîta timp și chin.
Nu mai sînt cei din vremuri dîrji, sălbatici
Ce țineau piept dușmanului hain.

Lipsește Ștefan să le dea speranțe.
Ce-a zice Dînsul dacă s-a trezi?
De ce atîtea glorii, biruințe,
Dacă urmașii nu le-ar prețui?!

La fiecare-n suflet să răsară
Sămința dragostei de acest pămînt.
S-avem credința cea de odinioară:
A nu uita tot ce ne este sfînt.

Sîntem un neam, vorbim aceeași limbă,
Dar pîngărită este limba noastră.
De parcă am merge pe o cale strîmbă,
Oare sîntem datori să facem asta?

În inimile noastre avem trecutul.
Trecut măreț du care ne mîndrim,
Iar noi sîntem prezentul. Viitorul
Cu ale noastre mîini vrem să-l zidim.

Răsară-n noi o limbă fără pete.
Întreaga națiune să trăiască.
Să fim cu toții demni de aceste clipe
Ce se numește viață pămîntescă.

Comentarii (1)

A scris fenixonu la 04/04/2009 - 06:17:56

Viață pământească!!!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!