Într-o toamnă

Avatar of ANDYMANNde ANDYMANN în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Mi se agăţau crengi de picioare când alergam printre ele,prin păduri.
Am alergat atât, cred că au trecut ani.

Alergam când l-am întâlnit.
Nu mai văzusem un vârtej asemenea lui până atunci.
Şi m-am oprit.

Am rămas nu mai ştiu cât,privindu-l.
Şi vorbeam, şi trăiam acolo ,cu el,cu frunzele lui,iar zilele treceau,firesc...

.Şi ascultam freamătul tăcut,lăuntric.

Mă tot apropiam când l-am simţit îndreptându-se spre mine ameninţător ,vijelios.
M-am speriat şi am început din nou să alerg.

Dar m-a ajuns şi m-a cuprins, atât de încet printre frunzele lui , atât de cald...
Aş vrea acum să nu-mi mai de-a drumul vreodată, s-alerg ,printre crengi.

Şi eu, mă oprisem doar să-l admir....


-De la Laura



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!