Frunze

Avatar of suride suri în Poezii de Toamnă 2 comentarii

fără tine iubire
bălţată cu soare
ora se risipeşte multă şi de prisos
în van îi caut gustul trandafiriu
ţi-aş povesti solitudinea filelor
întoarse în umbră
când luna le sărută palid
nu ştiu dacă toamna e atât de goală
sau mă golesc
înlăuntru se aude mătăsea ruptă
de unghiul ascuţit al aripilor
octombrie îmi scutură
penele de papagal
amanetând bucuriile câte una
căderea frunzelor
ce metaforă pentru plecare
un verde zemos e ofensă melancoliei acum
las copacii să-şi petreacă răvăşiţi
ritualul de rugă
frunzişul să se învoalbe până la lacrimi
la atingerea maternă
a liniştii
atât de frumos efemera lor strălucire
imită viaţa



2 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Stralucirea de la urma m-a atins...


  • Avatar of suride suri

    Mulţumesc pentru lectură şi semn


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!