O frunză de pe ram cădea,
Iar viața ei se-ntrerupea
Și pe pămînt cădea
Precum un astru căzător,
Un suflet chinuit de-amor,
Distrus, dar luptător.
Un strop de rouă străveziu
Se așeza-n toamnă tîrziu
Pe-un firicel de iarba viu
Dorind cumva să-ntindă viața
Prin chemarea soarelui dimineața
Cerîndu-i să-mprăștie ceața.
O frunză de pe ram cădea
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Dragostea şi toamna într-o poezie plină de sensibilitate ce mai alungă şi din "ceaţa mea"...Frumos, mulţumesc !
Multumesc frumos!!!! Ma bucur ca va-ti regasit cumva in versurile mele!!!