Din singurătatea bătrâneţilor, tinereţe te caut şi te strig

de cutler în Poezii despre Bunici 1 comentarii

Din singurătatea bătrâneţilor,
tinereţe te caut şi te strig

Tu tinereţe unde ai rămas
şi unde te-ai pierdut ?.
Mai părăsit fără voia mea
şi nu mai întrebat dacă
eu am vrut aşa ceva.

Acum te caut şi te strig
cu dor şi nostalgie,
poate mai poţi să-mi fii un timp
tovarăş în viaţă şi să-mi ţii
campanie, singurătatea să-mi
alini şi să mă-n soţeşti
în zilele ce le mai am în faţă.

Cu nepoţii să mă joc aş vrea
şi să le spun poveşti adevărate,
petrecute în anii ce-au trecut
din viaţă şi care acum
merge spre finit fără voia mea.

Dar asta este roata vieţii,
în mod natural oamenii
se înlocuiesc, dispar bunici
şi se nasc nepoţi, dar cu regret
prea puţini. Speranţă nutresc
că viitorul va fi pe măsura
progresului ce se evidenţiază
în fiecare zi.
21 Oct. 2015




1 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Vă spun ceva : eu am început să progresez de cănd am realizat că pentru unii , progresul înseamnă de fapt un mare regres...Acum măcar sunt liniştită că am înţeles treaba asta cu "progresul"...În rest , eu vă doresc viaţă frumoasă în continuare şi cât mai multe poezii să scrieţi , căci asta e un lucru special ce vă poate aduce multă împlinire şi pace sufletească. S-auzim de bine !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!