Copil sau...


Am îmbătrînit înainte de timp,
Pentru ca rîd atunci cînt trebuie să plîng.
Am încetat să mă joc învățînd,
Pentru că viața nu e lucru șezînd.
Trebuie să miști, să muncești , să transpiri
Și numai atunci spre succes aspiri.
Nu mă pot numi deja fetița mamei
Sunt un om, sunt femeie, sînt talpe și palme.
Am învățat să tac, să rabd și s- ascult
Atunci cînd alții… chiar ar vorbi prea mult!
Trăiesc cu suflet azi, trăiesc visînd și sper,
Ca Domnul să imi dea putere ca de fier.
Aș vrea să mă întorc în cuibușorul lor
Dar nu mai sunt un pui, și totuși… îmi e dor…
Acum am cerul meu și-l colorez cu stele ,
Pe unde cîte-un nor se-npiedică de ele...
Aștept să treacă timpul sperînd că va fi bine
Și totul…tot ce simt… voi răstigni în mine.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!