Spune-mi că m-ai visat în nopţi cu lună
Dar şi în cele-n care nori furtună
Şi chiar în zilele acelea lungi
De vise, ochii ţi-au privit străpunşi...
Spune-mi ceva sublim, chiar de-i minciună,
Sunt prea de dor, de dragoste, nebună...
E invincibilă dorinţa mea,
De-a locui-ntr-un colţ din mintea ta !
Nu-mi pasă de acerbe bariere...
Gândul meu trece zeci de frontiere,
Fiorul meu, straturi de cer străbate,
Credinţa mea, e dulcea-mi libertate !
Vreau să îmi spui că te-ai unit cu mine
În cugetări, în lacrimi şi în rime,
Suntem atât de liberi să simţim...
E-al sufletului dar, din dar Divin !
De vezi că mă întunec uneori,
Să-mi întinzi mâna peste timp şi zări,
Să mă atingi cu steaua-ţi orbitoare,
Să-ţi fiu lumină-n vremuri trecătoare...
Hai, spune-mi infinituri de minciuni,
Să fim în lume singurii nebuni
Ce îşi uniră-a vieţii lor scânteie,
Descoperind a nemuririi cheie !
Spune-mi...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Ce bine-o fi, cu dragoste, să-ți spună
Că te mai vrea, în inimă, nebună.
Cu siguranţă că te-o vrea,
Căci inima-i, e doar a ta !
Hmm...mă gândesc...n-ar fi drăguţ să ne punem cu toţii comentariile aşa, în versuri ?!
Să comunicăm cu toţii ca într-o lume magică, doar a noastră...
Nu mai sta,saruta-i gandul
Care-n minte te saruta
Ori saruta-i respiratia
Care te priveste muta !
Nu mai sta sa treaca viata-
N infinituri de minciuni !
Ridica-ti din piept privirea
Si fiti singurii nebuni !