RENUNȚ

Renunț,la ce credeam că-mi va
Aduce liniștea demult uitată,
Realizez că a spera i-aievea
La o iubire,cum n-a fost vreodată.

O filă a vieții,ce din suflet spun
În veci n-am vrut s-o răsfoiesc
N-am vrut să uite acel om bun
Cât am putut să o iubesc

Dar cum nimic nu mai e veșnic
În superficialitatea-cestor vremuri
Doar noaptea-mi e acum un sfetnic
Și-n ale mele brațe nu mai tremuri

O vin,odorul meu nespus
Cum Eminescu ne-a scris nouă
Zâmbetu-ți,pe suflet mi s-a pus
Precum pe-o frunză,un strop de rouă

Gravat,pe inimă-mi ți-e numele
Și-n veci nu-ți voi uita parfumul
Nici ochii,zâmbetul și glumele
Din ziua când ți-am călcat drumul

Doresc,din lumea asta a te smulge
Cu-atingeri calde mii și mii
Căci este foc ce mă distruge
Să te doresc,iar tu să nu-mi mai vii!