Degeaba...


Degeaba vine primăvara,
N-am să mai pot scrie poveşti,
Cu drag, nu mai aştept nici seara...
Eu te-am făcut să mă urăşti.

Ca un blestem zvârlit în grabă,
S-a abătut asupra mea
Tăcerea, ce vrea ca să vadă
În mii de cioburi, viaţa mea.

Azi, stau cuvintele nespuse
Pe lângă cele ce s-au spus,
Iar lacrimi goale şi necurse,
Mi-au uscat sufletul neplâns...

Zvâcneşte primăvara-n tâmple
Fără miros de ghiocei,
Gândul mi-e gol...nimic nu-l umple,
Fluturii mor, iar eu...cu ei...

Şi totul se întâmplă-aievea,
Bolnavă-s de a ta absenţă,
Se cuibăreşte-n mine vremea
Şi m-adânceşte-n somnolenţă...

Eu te-am făcut să-mi uiţi privirea
Cu nepriceperi omeneşti
Şi-acum, mă rog să-mi ierţi grăirea
Şi "altfel" să mă pedepseşti...

Că astăzi primăvara vine,
Totuna-i...doar iubirea-i "treaba"
Ce ne răsfaţă-n flori de rime
Şi zilele nu trec degeaba...



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!