Să te mai chem...

Avatar of yannisde yannis în Poezii Dedicate 4 comentarii

Să te mai chem acum în astă noapte
Când florile de mucegai îmi sunt mormânt
Şi sufletul îmi bate doar a moarte...
Mai au vreun rost emoţiile-n cuvânt?

Ştiu doar că amintirea nu ma lasă
La umbra altei cruci să mă închin
Când ceaţa morţii e din ce în ce mai deasă
Şi plouă-n suflet straşnic cu venin...

Să te iubesc într-un final al nopţii,
Să râd c-am plâns o viaţă ca un prost
Fiind un copil îmbătrânit de jocul sorţii...
Hai, spune-mi tu, mai are vreun rost?

De-o clipă,nu mai mult, doar spovedanii
A două morţi prea timpurii şi reci...
În nopţi prea lungi, unde s-au scurs şi anii,
Tu vii adeseori doar ca să pleci.

Şi eu rămân în lumea-mi mărginită
De ochii tăi, de graniţe-n sărut...
Să mor cu arma-n mână, ruginită
Ca un soldat pe front, necunoscut.

Mi-e frig şi teamă, astăzi, fără tine,
În noapte când luminile se sting.
Tu de-ai veni în lumea-mi de ruine,
Mi-ar fi, de moarte, teamă, să te-ating.

Şi te întreb de vreun rost mai are
Să te mai chem în vis, ori doar să tac?
Când nu mai am sa te urmez, picioare,
Nici mâini în întuneric să te-mbrac...



4 Comentarii

  • Avatar of Larsskide Larsski

    Când nu mai am sa te urmez, picioare,
    Nici mâini în întuneric să te-mbrac... - remarcabil fragment.


  • Avatar of GustavoElde GustavoEl

    O poezie superba!Yannis,sunt incantat ca existi pe aici si te citesc ;)


  • Avatar of yannisde yannis

    Multumesc frumos pentru vizita!


  • Avatar of pruteande prutean

    Fiind copil imbatranit de jocul sortii...O bucata din viata intr-un singur rand-simplu si adanc!
    Felicitari pentru intreaga poezie!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!