La moartea mea

Avatar of Lilaode Lilao în Poezii de Rămas Bun 2 comentarii

Atâta lume,atâtea vorbe
Şi oare pentru ce?
Atâtea buchete de flori albe
Mi le-ați adus...De ce?

Cât am trăit în astă lume
Nici n-ați venit la mine!
Acum când s-a dus a mea vreme
Voi mă vorbiți de bine?

Voi cine sunteți ,ce căutați
De ce-ați venit acum?
Şi de ce lacrimi voi vărsați?
Vedeți-vă de drum!

Trec printre ei în duhul gol
Nu le-nțeleg tristețea
Nici nu sunt trişti ,e ca un rol,
Regizor le e politețea.

Şi din mulțimea ce-a venit
Apare-un bătrânel
Doar el mă plânge c-am pierit
Doar el mă plânge altfel.

Ce faci tu dragul meu?
Nu plânge că sunt bine,
Ştiu că acum îți este greu
Dar mâine vii la mine!








2 Comentarii

  • de ElenaBM

    Am scris si eu nu demult o poezie la aceasta tema, poate o public intr-o zi. Ai dreptate, cam mult teatru la ceremonii de acest fel. Dar e si asta o lectie din care fiecare poate lua cate ceva.


  • Avatar of Larysade Larysa

    Lilao, ai adus în poezia aceasta o situaţie cât se poate de reală ce reflectă de fapt o falsitate...a unor oameni ce, chiar şi la acest gen de evenimente dureroase, sunt tot făţarnici, meschini...
    De acord şi cu Elena, că avem de învăţat câte ceva din orice.
    E bună poezia, bravo !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!