Clipe de fericire

Avatar of Lilaode Lilao în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Un bătrânel mergea pribeag  prin lumea noastră mare,
Unde visarea nu e vis ,e doar dorință înşelătoare.
Purta în ochii lui tot cerul cu ploaia sa înceată,
Pe față îşi purta misterul lumii ce-a fost odată.

Mergea încet spre nicăieri,purtat de suferință,
Fără vreun rost umbla hoinar,visând la neființă,
Vântul nu mai bătea dar el mergea purtat de vânt
Cu gândul lui în altă lume şi  trupul pe pământ.

Se-opri deodat' pe-o bancă-n parc căci plumbul din picioare
Nu l-a lăsat ca să mai meargă prin marea lui visare,
Îşi băgă mâna tremurândă în haina ponosită,
Scoase un caiet prea ros de timp  , şi cu coperta zdrențuită.
Acolo avea notat bătrânul clipele lui de fericire
Care pe loc s-au şi oprit când şi-a pierdut a sa iubire.
Cu gândul trist şi plin de dor îşi plânse ochii care
Nu mai puteau să vadă ei a lui dragă-nsemnare.
......
-Opreşte-te timp în loc şi-ngheață acea clipă,
Să pot să o mai văd odată pe a mea iubită!
Aşa striga bietul bătrân cuprins de amărăciune,
Cu gându-n dor şi doru-n gând simțind că îl răpune.
Deodată timpul s-a oprit ,tot timpul într-o clipă,
Şi din neant a apărut iubita lui prea scumpă,
Era într-o clipă de demult,pe care n-o notase,
Când ei doi s-au cunoscut şi inima-i furase,
Dar clipa-i clipă,şi-a trecut de parcă nici n-a fost,
Bătrânul a rămas iar singur şi fără nici un rost.
.......

Din ceru' înalt lacrimi curgeau,lacrimi reci de toamnă,
Bătrânul tot în parc era şi tot visând la doamnă,
Copacii înalți tot încercau să-l apere de ploaie
Dar în zadar că printre crengi ploaia curgea şiroaie,
S-a înbolnăvit bietul bătrân şi-şi aştepta sfârşitul,
La fel precum îndrăgostiți aşteaptă răsăritul,
Tot timpul lui i s-a oprit,tot timpul într-clipă,
Şi din neant a apărut iubita lui prea scumpă....





0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!