În dorul vieții mele

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii Diverse 0 comentarii

Sunt moldovean, dar gândul mi-e la stele,
Mi-aș legăna dorințele de ele,
Fiindcă nu-mi pot vinde sărăcia.
Mă leagă dorul și melancolia

De iarba verde, fotbal pe toloacă,
Să-i spun lui Mișa că-i prost ca o vacă,
Să-mi dea la bot și să alerg la mama,
Și de la mama să mai iau o palmă.

Și uite că încep să stau pe gânduri,
Ba chiar m-apuc să bat piroane-n scânduri,
Și iar sunt vinovatul, căci vecina
De firea ei cam mândră, bat-o vina!

Nu vede unde calcă și se pare
Că i-a intrat în talpă unul mare.
Și, ca să vezi, mă las și de piroane,
Și din hârtie îmi fac avioane,

Dar nimeni nu mi-a spus că pe hârtie
E act legitim de căsătorie.
Mai iau o palmă și adorm în stele,
E oarecum menirea vieții mele

Să fiu în lumea mea mai sus de lume
Și să nu am nicicând nimic a spune.






0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!