Bunica

de gabriela65 în Poezii de Dor 1 comentarii

Aievea stau şi-mi amintesc
De chipul bunicuţei mele
Şi parcă o revăd, zâmbesc
Şi uit de toate cele rele.

Numai poveţe îmi dădea,
Mă învăţa numai de bine
Şi mă iubea, şi îmi zâmbea,
Avea încredere în mine.

Am învăţat ceea ce ştiu
De la bunica preaiubită,
Şi-am înţeles într-un târziu,
Că îmi purta iubire multă!



1 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Foarte calda poezie!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!