Din ochii ei albaștri

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii Diverse 1 comentarii

Am ajuns să n-am nimic a spune,
Mi-e ajunsul în nimic și-n toate.
Toate vor în lume să se-adune,
Se adună numai cine poate.

Ce să fac? Să dau uitării viața?
Nu trăiesc decât în dor de șoapte
Și alene vântul dimineața
Prinde chef să bată înspre noapte.

Ea să vină din amurg de stele,
Dar să n-o aștept decât o clipă
Și s-o prind în cerul vieții mele,
Precum vântu-i prins de o aripă.

Neputință. Sunt nebun de mine.
Nu-i posibil s-o întorc din aștri
Și mi-e greu suspinul, care ține
Amintiri din ochii ei albaștri.

Pașii ei și părul plin de muze,
Fir cu fir ademenind mistere,
Să-l ating și visele-mi confuze
Să devină doruri efemere.

Dor de tine, viață! Căci, iubita
A fugit în redundant și-n umbră.
Ce să fac? Să-mi reciclez ispita
Și să sorb din dive viața-mi sumbră?

O să tac și-o să adorm în poala
Celei care vrea să mai iubească,
Și voi ști că sunt precum e smoala,
Să te joci și să te murdărească.




1 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Un buchet de trăiri în poezia ta...
    Am citit cu plăcere.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!