Și să mă molipsesc...


E oarecum firesc să bată vântul tare
Și să mă molipsesc de-a ta reîncarnare.
Suspinul tău să-l leg de lac și de licoare,
Și lebădă să fii pe apa stătătoare.

Să te ating încet, dar fără încetare
Și să mă simți cum trec prin aripi ca prin floare.
Sunt vânt și mă înec în gâtul tău și-n zare,
Și tu tăcută ești, și mă ignori atare.

Și te împing de-acum spre apa curgătoare,
Și te ridic pe stropi de ploaie zdrobitoare,
Dar nu te las să pleci și moartea ta mă doare,
Și mă inundă-n veci parfumul tău de floare.




1 Comentarii

  • Avatar of GustavoElde GustavoEl

    Si-acum apar si eu,cu-o cuvantare
    Si-s sigur ca al ei parfum de floare
    Nu-l vei uita in veci,chiar de te doare
    Caci esti pierdut,in frumusetea-i zdrobitoare!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!