Condoleanțe, sincere...


Scriu privind lumânarea cum se stinge,
Pereții își scutură varul sub zgârieturi de pix,
Focul îmi mistuie gândirea și am uitat ce am vrut,
Într-un unvers integru pare că m-am pierdut.

Nu vreau cale de scăpare, nu vreau uși deschide larg,
Sufăr de amnezie uit cine sunt sau ce am fost,
Lumânarea arde, scoate un fum gros,
Sincere condoleanțe, nu contează ce am fost....

Scriu apăsat, pe-o foaie ce pare că nu mai rezistă,
Timpul pare stors dintr-un burete, sec...
Nu pare să-mi ajungă dar cu ce folos?
Sincere condoleanțe, nu conteză ce am fost...




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!