Prezent, trecut, viitor…


Hai să vorbim deschis, să nu ne-ascundem după verbe.
Să ne spunem verde-n față ce ne doare,
Alergând de noi, nu vom știi niciodată cine am fost, sau ce…
Trecutul își scutură mantia peste noi, umplându-ne cu durere,
Hai să vorbim deschis, să nu ne-ascundem după verbe….

Gura ta nu se-asemănă cu gura ei, pielea ta diferă de a ei,
Prezentul era calm, m-adâncea în marea lină,
Trecutul mă scotea la mal, și-ncepea să mă împungă,
Nu ai știut să fii prezent, și te-ai transformat în trecut.

M-am trezit sătul de mine și de tot ce mă-nconjoară,
Ura cu, care mă privesc în oglindă nu se-aseamănă cu nimic.
Dependent de ace, dependent de timp, dar sunt în sevraj după tine,
Dar poate sfârșitu’ nu-i aici, și poate prezentul îmi joacă feste.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!