Strălucirea stelelor


Eram un puşti ce-abia creştea
Când îmi citea tăticu-n stele,
Nu-nţelegeam cum de o stea
Mai mândră poate fi-ntre ele...

Credeam în mintea-mi de copil
Că stelele la fel sunt toate,
Când mă apropiam tiptil
Să nu alung vreuna...poate.

Pitit ,în carul plin cu fân,
Priveam cu sufletul la gură,
Pe ceru-ntreg eram stăpân
De jos ,din car ,din bătătură !

Târziu ,în noapte ,istovit,
Mai adormeam pierzând povestea,
În fânul de curând cosit,
Mirajul ,stelelor acestea !!!

Acum ,om mare ,am răspuns,
Sunt stele ce lucesc mai tare !
La una-n raze stă ascuns,
Iubirea tatii protectoare !

Chic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!