Cântecul Anei din punga de plastic





Cântecul Anei din punga de plastic
(ANA)-Nume fictiv

Nevinovaţi ne osândiţi la moarte,
Căci nu avem iubire de părinţi,
Şi condamnaţi să fim doar nişte moaşte
Deşi când ne-am născut am fost cuminţi.

Este o gheenă sala de-aşteptare
De unde urcă doar două cărări
Spre iadul ce-l urmează fiecare
Sau lumea de durere şi-ntrebări.

V-aţi bucurat...dorinţe păcătoase
Din carnea voastră iată se înfrupt,
Noi nu suntem nişte măsele scoase
De ne-aţi făcut dorim ceva de supt.

Ne condamnaţi dar vina e a voastră;
Din braţe duşmănoș ne-aţi aruncat,
Dacă murim în scutec nu vă pasă;
În loc de dragoste, ne-aţi lepădat.

Se umple lumea de bastarzi străini,
Copiii sunt doar umbre în azile,
Crescuţi nu de părinţi sau de vecini,
De Dumnezeu dacă le-mparte zile.

Chiar dacă noi vă cerem îndurare
Şi vă cerşim un pumn de mângâieri,
Ne azvârliţi să fim mâncaţi de fiare,
Un veac uscat cu foste primăveri.

De ce ne daţi ca să primim o cruce
Şi vântul rece scurme un mormânt?
De nu puteţi în braţe a ne duce,
De ce ne îngropaţi iar în pământ?

Şi voi poate aveţi cumva o mamă
Ce vă mângâie când vă este greu,
Prind lacrimile-n ochi să se aştearnă,
Mă doare, plâng, şi-l chem pe Dumnezeu.

Nu am cerut acum cuiva o pâine,
Am vrut o mamă ca să-i stau la piept,
Dacă am să trăiesc poate şi mâine,
La mine ca să vie...o aştept.



Tu mamă...


Tu mamă, eu sunt o minune,
Of, mamă! Aștept ca să vii
O clipă în lumea anume,
În care privirile-s vii.

Cu tine-aș purta pași toți,
În parcuri zburdând pe alei,
Dar uite tu mamă că poți,
Să uiți să vii să mă iei.

E cald aici și mi-e bine
Și totul îmi pare firesc,
Dar clipa aceasta va ține,
Cât oamenii buni mă doresc.

Momentul acesta ne poate,
Zvârli pe drumuri străine,
Că viața mai poartă în spate,
O cruce prea grea pe destine.

Și dor îmi va fi totdeauna,
De clipa în care-mi vorbeai,
Iar graiul curgea ca minciuna,
Că vrei alături să-mi stai.

Azi cerul îmi este aproape
Și oamenii ăștia străini,
Un scutec și două prosoape,
Dar plâng findcă tu nu suspini.

Că dor nu îți este de mine,
Când fierbe în sân hrana mea,
Când cerul acesta pe tine,
Cu mine în brațe te-ar vrea.

Dureri nesfârșite în piept,
Mă ard pe speranțe cârpite,
Eu mamă, azi încă aștept,
Destinele noastre unite.







0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!